Separat de faptul că dogmele religiei nu sunt susţinute în realitate, unii apărători ai religiei vor spune mereu că "religia ajută oamenii" sau "religia îi consolează".
O'rly? Let's see what it's all about.
Pretenţii:
1) Moarte. Toţi murim şi gândul e extrem de neplăcut. Religia e considerată o soluţie la problema asta fiindcă le promite oamenilor viaţă după moarte şi fericire fără de sfârşit.
Totuşi, religia rezolvă o problemă pe care ea o creează: în multe culte, copiii sunt de mici bombardaţi cu noţiuni ca: iad, pedeapsă, vină, păcat care amplifică exponenţial groaza faţă de acel eveniment.
2) Boală. Preotul îl îndeamnă pe credinciosul bolnav să se roage la Dumnezeu ca să se vindece.
Pot demonstra că rugaciunea e inutilă în afara de efectul placebo - de regulă vindecările se produc datorită tratamentului, datorită sistemului imunitar, sau în cazuri rare de vindecări ale bolilor incurabile cum e cancerul are loc fenomenul cunoscut în lumea medicala sub numele de regresie spontana. Da, boala se vindecă de la sine, iar cei nefamiliarizati cu medicina şi/sau statistica o vor lua pe post de evidenţă anecdotică a existenţei divinităţii.
- Nu e o constatare cu care mă mândresc în mod special fiindcă nu-i o constatare fericita. Chiar mi-ar fi plăcut să existe o soluţie rapidă la problemele noastre, insa.. nu e. Problema apare când omul renunţă la tratamentul real in favoarea unui tratament pseudoştiinţific.
- Daca bolnavul nu se vindecă, unii preoţi vor avea grijă (sau poate imaginaţia bolnavului are rolul ăsta) să atribuie boala unor "păcate". Da, preotul are tupeul să spună că pacientul e de vină şi că trebuie să respecte mai atent sfaturile lui. Grotesc.
3) Moralitate. Bisericile se consideră sursa moralităţii, sau cel puţin asta ar vrea să îi facă pe credincioşi să creadă: fără Dumnezeu, cum am sti să separăm binele de rău? De ce nu ne-am da unul altuia în cap?
- Se ignoră cu bună ştiinţă faptul că evoluţia ne-a dotat cu un sistem de a discerne ce e bine şi ce e rău pentru oamenii din jurul nostru, fiindcă am evoluat ca fiinţe sociale.
- Afirm că Religia nu e o sursă de moralitate ci o pervertire a simţului moralităţii noastre înnăscute.
- În cuvintele lui Weinberg: "cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt".
- Personal am cunoscut prea puţini oameni pe care religia i-a făcut mai buni: de regulă e vorba de dresarea indivizilor degradaţi (alcoolici, drogaţi, deprimate emo, etc). La dresare se pricepe foarte bine, însă mai avem nevoie de dresaj in epoca modernă?
- Cum poate religia - o colecţie de poveşti şi intuiţii ale ciobanilor deşertului de acum câteva mii de ani să înalţe un om educat din secolul 21? Chiar întreb.
- Sunt de acord cu fraza "religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia" şi cu Christopher Hitchens când observă că operele lui Shakespeare sunt o sursă de învăţături morale mult mai profunde decât Biblia.
4) Societate. Bisericile se consideră baza societăţii. Fără biserică, familia (denumită de ei "celula de bază a societăţii") ar dispărea, civilizaţia s-ar destrăma, lumea ar cade în haos.
- Un scenariu uşor de imaginat de o minte care nu a cunoscut altceva, aceste ipoteze sunt uşor infirmate de statele moderne predominant nereligioase care au trecut cu succes peste această etapă. Japonia şi multe ţări europene sunt doar câteva exemple.
- Transformarea religiei într-o fosilă culturală nu a avut nici un efect negativ semnificativ, ba din contră: s-au putut pune bazele democraţiei moderne abia odată cu separarea bisericii de stat (S.U.A.) sau când religia a încetat să mai aibă un cuvânt de spus în politică (Europa).
5) Sacru. Bisericile au postulat dintotdeauna existenţa unei realităţi paralele, superioara acesteia pe care o putem atinge şi a unei divinităţi ce vegheaza asupra sorţii omenirii. Deloc surprinzător, fiecare biserică s-a declarat calea spre acea realitate paralela şi a înţelegerii cu această divinitate fie pentru că era posesoarea unei cărţi sfinte - cuvântul domnului (Tora, Talmud, Evangheliile, Coranul) fie pentru că era continuatoarea tradiţiei vii a zeului.
- Nimeni nu şi-a pus întrebarea dacă chestiile alea sunt reale? Toate cercetările ştiinţifice au eşuat în punerea în evidenţă a acestui tărâm ce era considerat mai real decât realitatea. Nu e un eşec din partea ştiinţei ci e un eşec din partea supranaturalului de a exista măcar. Singurul loc în care ne putem extinde e tărâmul imaginaţiei - cu condiţia să nu confundăm imainarul cu realul.
- Nimănui nu i s-a părut ciudat că acele cărţi sfinte sunt pline de contradicţii, minciuni şi aberaţii şi sunt evident opera unor minţi omeneşti? Pai probabil că li s-a părut, de aceea explicaţiile pe care le scot în justificarea atrocităţilor şi enormităţilor biblice sunt mai ciudate decât poveştile în sine (bebeluşi născuţi păcătoşi deci care merită să moară, etc).
- Pentru cei cărora nu li se par familiare acuzele astea şi cred că Biblia vorbeşte doar de "iubeşte-ti aproapele" şi "întoarce obrazul", ţin să îi informez că Vechiul Testament conţine pentru fiecare poruncă morală zeci de pagini cu excepţii în care evreii erau îndemnaţi să îşi omoare, jefuiască sau să înrobească aproapele. Asta e clar, opera unei minţi omeneşti.
- Pentru cei care se scuză ca Isus a abolit vechea lege "ochi pentru ochi", ţin să îi informez ca Isus ăsta nu e aşa un exemplu pozitiv. Daca în Vechiul Testament puteai scăpa de torturile lui Moise murind, Isus ne informează că suntem condamnaţi şi la suferinţă eternă şi după moarte.
Ce drăguţ din partea lui.
- Liberul arbitru? "Omule, eşti liber. Ai o singura alegere: închisoarea"
Pe langă auto-condamnarea pe care şi-o fac religiile tocmai prin lucrurile cu care se laudă, surprinzător se mai pot aduce şi critici!
Au legătură cu reprimarea sexualităţii, mentalitatea de grup (psihologia maselor), imperii financiare (spălare de bani), cultivarea inculturii, atitudine antiştiinţifică, promovarea gândirii magice şi a mediocrităţii, etc.
Nu dorim să deprimăm cititorul, deci nu vom insista pe acele subiecte. Enumerarea lor e suficientă.
O'rly? Let's see what it's all about.
Pretenţii:
1) Moarte. Toţi murim şi gândul e extrem de neplăcut. Religia e considerată o soluţie la problema asta fiindcă le promite oamenilor viaţă după moarte şi fericire fără de sfârşit.
Totuşi, religia rezolvă o problemă pe care ea o creează: în multe culte, copiii sunt de mici bombardaţi cu noţiuni ca: iad, pedeapsă, vină, păcat care amplifică exponenţial groaza faţă de acel eveniment.
2) Boală. Preotul îl îndeamnă pe credinciosul bolnav să se roage la Dumnezeu ca să se vindece.
Pot demonstra că rugaciunea e inutilă în afara de efectul placebo - de regulă vindecările se produc datorită tratamentului, datorită sistemului imunitar, sau în cazuri rare de vindecări ale bolilor incurabile cum e cancerul are loc fenomenul cunoscut în lumea medicala sub numele de regresie spontana. Da, boala se vindecă de la sine, iar cei nefamiliarizati cu medicina şi/sau statistica o vor lua pe post de evidenţă anecdotică a existenţei divinităţii.
- Nu e o constatare cu care mă mândresc în mod special fiindcă nu-i o constatare fericita. Chiar mi-ar fi plăcut să existe o soluţie rapidă la problemele noastre, insa.. nu e. Problema apare când omul renunţă la tratamentul real in favoarea unui tratament pseudoştiinţific.
- Daca bolnavul nu se vindecă, unii preoţi vor avea grijă (sau poate imaginaţia bolnavului are rolul ăsta) să atribuie boala unor "păcate". Da, preotul are tupeul să spună că pacientul e de vină şi că trebuie să respecte mai atent sfaturile lui. Grotesc.
3) Moralitate. Bisericile se consideră sursa moralităţii, sau cel puţin asta ar vrea să îi facă pe credincioşi să creadă: fără Dumnezeu, cum am sti să separăm binele de rău? De ce nu ne-am da unul altuia în cap?
- Se ignoră cu bună ştiinţă faptul că evoluţia ne-a dotat cu un sistem de a discerne ce e bine şi ce e rău pentru oamenii din jurul nostru, fiindcă am evoluat ca fiinţe sociale.
- Afirm că Religia nu e o sursă de moralitate ci o pervertire a simţului moralităţii noastre înnăscute.
- În cuvintele lui Weinberg: "cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt".
- Personal am cunoscut prea puţini oameni pe care religia i-a făcut mai buni: de regulă e vorba de dresarea indivizilor degradaţi (alcoolici, drogaţi, deprimate emo, etc). La dresare se pricepe foarte bine, însă mai avem nevoie de dresaj in epoca modernă?
- Cum poate religia - o colecţie de poveşti şi intuiţii ale ciobanilor deşertului de acum câteva mii de ani să înalţe un om educat din secolul 21? Chiar întreb.
- Sunt de acord cu fraza "religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia" şi cu Christopher Hitchens când observă că operele lui Shakespeare sunt o sursă de învăţături morale mult mai profunde decât Biblia.
4) Societate. Bisericile se consideră baza societăţii. Fără biserică, familia (denumită de ei "celula de bază a societăţii") ar dispărea, civilizaţia s-ar destrăma, lumea ar cade în haos.
- Un scenariu uşor de imaginat de o minte care nu a cunoscut altceva, aceste ipoteze sunt uşor infirmate de statele moderne predominant nereligioase care au trecut cu succes peste această etapă. Japonia şi multe ţări europene sunt doar câteva exemple.
- Transformarea religiei într-o fosilă culturală nu a avut nici un efect negativ semnificativ, ba din contră: s-au putut pune bazele democraţiei moderne abia odată cu separarea bisericii de stat (S.U.A.) sau când religia a încetat să mai aibă un cuvânt de spus în politică (Europa).
5) Sacru. Bisericile au postulat dintotdeauna existenţa unei realităţi paralele, superioara acesteia pe care o putem atinge şi a unei divinităţi ce vegheaza asupra sorţii omenirii. Deloc surprinzător, fiecare biserică s-a declarat calea spre acea realitate paralela şi a înţelegerii cu această divinitate fie pentru că era posesoarea unei cărţi sfinte - cuvântul domnului (Tora, Talmud, Evangheliile, Coranul) fie pentru că era continuatoarea tradiţiei vii a zeului.
- Nimeni nu şi-a pus întrebarea dacă chestiile alea sunt reale? Toate cercetările ştiinţifice au eşuat în punerea în evidenţă a acestui tărâm ce era considerat mai real decât realitatea. Nu e un eşec din partea ştiinţei ci e un eşec din partea supranaturalului de a exista măcar. Singurul loc în care ne putem extinde e tărâmul imaginaţiei - cu condiţia să nu confundăm imainarul cu realul.
- Nimănui nu i s-a părut ciudat că acele cărţi sfinte sunt pline de contradicţii, minciuni şi aberaţii şi sunt evident opera unor minţi omeneşti? Pai probabil că li s-a părut, de aceea explicaţiile pe care le scot în justificarea atrocităţilor şi enormităţilor biblice sunt mai ciudate decât poveştile în sine (bebeluşi născuţi păcătoşi deci care merită să moară, etc).
- Pentru cei cărora nu li se par familiare acuzele astea şi cred că Biblia vorbeşte doar de "iubeşte-ti aproapele" şi "întoarce obrazul", ţin să îi informez că Vechiul Testament conţine pentru fiecare poruncă morală zeci de pagini cu excepţii în care evreii erau îndemnaţi să îşi omoare, jefuiască sau să înrobească aproapele. Asta e clar, opera unei minţi omeneşti.
- Pentru cei care se scuză ca Isus a abolit vechea lege "ochi pentru ochi", ţin să îi informez ca Isus ăsta nu e aşa un exemplu pozitiv. Daca în Vechiul Testament puteai scăpa de torturile lui Moise murind, Isus ne informează că suntem condamnaţi şi la suferinţă eternă şi după moarte.
Ce drăguţ din partea lui.
- Liberul arbitru? "Omule, eşti liber. Ai o singura alegere: închisoarea"
Pe langă auto-condamnarea pe care şi-o fac religiile tocmai prin lucrurile cu care se laudă, surprinzător se mai pot aduce şi critici!
Au legătură cu reprimarea sexualităţii, mentalitatea de grup (psihologia maselor), imperii financiare (spălare de bani), cultivarea inculturii, atitudine antiştiinţifică, promovarea gândirii magice şi a mediocrităţii, etc.
Nu dorim să deprimăm cititorul, deci nu vom insista pe acele subiecte. Enumerarea lor e suficientă.
