Nu există un conflict între religie şi ştiinţă fiindcă nu poate exista un conflict între o poveste de adormit copiii şi un mod de a gândi.
De ce am ales ştiinţa?
Ştiinţa e responsabilă de cea mai mare parte din progresul intelectual, medical şi tehnologic al omenirii: de la revoluţia industrială la cea informatică; de la la tipar la internet.
Ştiinţa a îmbrăcat şi a educat mai mulţi oameni decât orice alt mod de a vedea lumea sau ideologie a făcut-o vreodată.
Religia tratează oamenii cu atitudinea: "Mundus vult decipi, ergo decipiatur", adică "The world wants to be deceived, so let it be deceived."
Consider că există o realitate obiectivă (indivizii care delirează cu solipsismul în gură vor fi foarte dezamăgiţi), iar ştiinţa ca fiind singurul mecanism prin care ne putem apropia măcar de adevăr.
Nu e atât o metodă, cât un mod de a gândi sincer ferindu-te de greşeli.
Religia postulează adevăruri absolute pe care nu e dispusă să le schimbe.
Ştiinţa consideră că adevărul e ceva ce poate fi descoperit (fie că-i absolut sau doar aproximativ), însă mult mai important e cum ajungi la el. Ştiinţa nu doar că nu respinge criticarea adevărurilor descoperite până la un moment dat, ci tocmai din asta trăieşte.
Cum funcţionează ştiinţa? Când o teorie e ştiinţifică şi când nu?
Ca o ipoteză despre natura realităţii să devină o teorie ştiinţifică ea trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
(1) Începe de la observarea corecta a unor evenimente/fenomene repetabile
(2) Extrapolarea unei concluzii generale care trebuie:
(2.1) Să facă predicţii verificabile.
(2.1.1) Să fie publicată în cât mai multe jurnale ştiinţifice serioase peer-reviewed, astfel încât ipotezele şi predicţiile să fie testate şi de alţi cercetători pentru a reduce şansa unei erori.
(2.2) Să fie falsifiabilă.
(2.2.1) Să se caute alta mai bună atunci când ea e falsificată de experiment.
Ce-i cu observaţiile? :) Păi dacă nu ai fapte cu care să justifici teoria, e vorba de o pseudoteorie, o filosofie.
Platon a aruncat lumea într-o goană nebună dupa elementele lui fundamentale (pământ, foc, apa, aer) după ce Democrit a avut intuiţia teoriei atomice.
Ce-i cu predicţiile? O teorie ştiinţifică poate explica cum anume un fenomen a avut loc, însă nu-i de nici un folos dacă eşuează în prezicerea rezultatul unui fenomen viitor. Spre deosebire de "predicţiile" Mamei Omida, astea chiar trebuie să funcţioneze.
Psihanaliza spre exemplu face doar profeţii despre trecut.
Ce-i cu falsifiabilitatea? Falsifiabilitatea e o proprietate a unei teorii care spune că trebuie să îţi poţi imagina un experiment în care teoria să poată fi falsificată. Asta nu înseamna ca ea poate fi falsa.
Spre exemplu teoria "pământul nu stă pe spinarea unui elefant" e falsifiabilă fiindcă am putea vedea elefantul dacă ar exista, însă ea e adevărată la modul absolut.
Astrologia e nonfalsifiabila: chiar ei spun ca "astrele predispun, omul dispune". Când zodiacul ghiceşte atunci astrologia a funcţionat. Când zodiacul nu ghiceşte astrologia tot a funcţionat, dar de fapt a dispus omul.
Dacă o teorie nu-i falsifiabilă nu-i bună de nimic; poţi scoate o infinitate de teorii cu care să justifici diverse aspecte ale realităţii, toate la fel de false.
O teorie ştiinţifică nu se dă în lături de la critică. Chiar şi când e falsificată, o teorie ştiinţifică are meritul că a arătat calea spre alta mai precisă.
Ştiinţa nu se bagă peste arte, nu se bagă peste cultură; spre deosebire de contextul religios, atunci când metoda de investigare a adevărului e ştiinţa, sfera creativităţii umane nu e cenzurată.
Cu adevărat un mod de gândire pentru secolul 21 şi viitor. Asta dacă nu ne belesc credincioşii până atunci. :D
Homo scientia, beyond Homo sapiens.
De ce am ales ştiinţa?
Ştiinţa e responsabilă de cea mai mare parte din progresul intelectual, medical şi tehnologic al omenirii: de la revoluţia industrială la cea informatică; de la la tipar la internet.
Ştiinţa a îmbrăcat şi a educat mai mulţi oameni decât orice alt mod de a vedea lumea sau ideologie a făcut-o vreodată.
Religia tratează oamenii cu atitudinea: "Mundus vult decipi, ergo decipiatur", adică "The world wants to be deceived, so let it be deceived."
Consider că există o realitate obiectivă (indivizii care delirează cu solipsismul în gură vor fi foarte dezamăgiţi), iar ştiinţa ca fiind singurul mecanism prin care ne putem apropia măcar de adevăr.
Nu e atât o metodă, cât un mod de a gândi sincer ferindu-te de greşeli.
Religia postulează adevăruri absolute pe care nu e dispusă să le schimbe.
Ştiinţa consideră că adevărul e ceva ce poate fi descoperit (fie că-i absolut sau doar aproximativ), însă mult mai important e cum ajungi la el. Ştiinţa nu doar că nu respinge criticarea adevărurilor descoperite până la un moment dat, ci tocmai din asta trăieşte.
Cum funcţionează ştiinţa? Când o teorie e ştiinţifică şi când nu?
Ca o ipoteză despre natura realităţii să devină o teorie ştiinţifică ea trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
(1) Începe de la observarea corecta a unor evenimente/fenomene repetabile
(2) Extrapolarea unei concluzii generale care trebuie:
(2.1) Să facă predicţii verificabile.
(2.1.1) Să fie publicată în cât mai multe jurnale ştiinţifice serioase peer-reviewed, astfel încât ipotezele şi predicţiile să fie testate şi de alţi cercetători pentru a reduce şansa unei erori.
(2.2) Să fie falsifiabilă.
(2.2.1) Să se caute alta mai bună atunci când ea e falsificată de experiment.
Ce-i cu observaţiile? :) Păi dacă nu ai fapte cu care să justifici teoria, e vorba de o pseudoteorie, o filosofie.
Platon a aruncat lumea într-o goană nebună dupa elementele lui fundamentale (pământ, foc, apa, aer) după ce Democrit a avut intuiţia teoriei atomice.
Ce-i cu predicţiile? O teorie ştiinţifică poate explica cum anume un fenomen a avut loc, însă nu-i de nici un folos dacă eşuează în prezicerea rezultatul unui fenomen viitor. Spre deosebire de "predicţiile" Mamei Omida, astea chiar trebuie să funcţioneze.
Psihanaliza spre exemplu face doar profeţii despre trecut.
Ce-i cu falsifiabilitatea? Falsifiabilitatea e o proprietate a unei teorii care spune că trebuie să îţi poţi imagina un experiment în care teoria să poată fi falsificată. Asta nu înseamna ca ea poate fi falsa.
Spre exemplu teoria "pământul nu stă pe spinarea unui elefant" e falsifiabilă fiindcă am putea vedea elefantul dacă ar exista, însă ea e adevărată la modul absolut.
Astrologia e nonfalsifiabila: chiar ei spun ca "astrele predispun, omul dispune". Când zodiacul ghiceşte atunci astrologia a funcţionat. Când zodiacul nu ghiceşte astrologia tot a funcţionat, dar de fapt a dispus omul.
Dacă o teorie nu-i falsifiabilă nu-i bună de nimic; poţi scoate o infinitate de teorii cu care să justifici diverse aspecte ale realităţii, toate la fel de false.
O teorie ştiinţifică nu se dă în lături de la critică. Chiar şi când e falsificată, o teorie ştiinţifică are meritul că a arătat calea spre alta mai precisă.
Ştiinţa nu se bagă peste arte, nu se bagă peste cultură; spre deosebire de contextul religios, atunci când metoda de investigare a adevărului e ştiinţa, sfera creativităţii umane nu e cenzurată.
Cu adevărat un mod de gândire pentru secolul 21 şi viitor. Asta dacă nu ne belesc credincioşii până atunci. :D
Homo scientia, beyond Homo sapiens.
