inspirat de Richard Dawkins
Un editorial din ziarul britanic "The Independent" cerea recent o reconciliere între ştiinţă şi "teologie". Remarca faptul că "Oamenii vor să ştie cât de mult posibil despre originile lor".
Eu chiar sper că asta vor, dar ce anume îi face să creadă că teologia are ceva folositor să spuna despre acest subiect?
Ştiinţa e responsabilă pentru următoarele informaţii despre originile noastre: Ştim aproximativ când a început universul şi de ce e compus în mare parte din hidrogen. Ştim de ce se formează stele şi ce se petrece în interiorul lor pentru a transforma hidrogenul in celelalte elemente, dând aşadar naştere chimiei în lumea proceselor fizicii. Cunoaştem principiile fundamentale despre cum o lume a chimiei poate deveni biologie prin apariţia moleculelor replicabile. Ştim cum principiul replicaţiei a dat naştere prin selecţie naturală întregii vieţi, inclusiv oamenilor.
Ştiinţa şi numai ştiinta e cea care ne-a dat informaţiile acestea si ni le-a dat cu detalii fascinante şi credibile. Pentru fiecare din aceste întrebări teologia a avut o opinie ce a fost dovedită falsă cu desăvârşire.
Ştiinţa a eradicat pojarul, ne poate imuniza împotriva majorităţii viruşilor mortali, poate ucide majoritatea bacteriilor letale. Teologia n-a făcut altceva decât să vorbească de boli ca povara păcatelor. Ştiinţa poate prezice când o cometă anume va reapărea sau când va avea loc următoarea ecplipsă. Ştiinţa a dus oamenii pe lună şi a trimis rachete de cercetare dincolo de Saturn şi Jupiter. Ştiinţa ne poate spune vârsta unei fosile oarecare şi că Giulgiul din Torino e un fals medieval. Ştiinţa poate cunoaşte precis informaţia din ADN-ul oricărui organism. Ştiinţa permite comunicare instantanee între două persoane aflate oriunde pe glob în mod text, audio sau video. Ştiinţa a oferit condiţii de trai omului modern cum nu visau nici măcar nobilii şi regii în urmă cu doar două secole.
Ce a spus vreodată teologia ce a folosit vreodata cuiva, în cel mai mărunt mod? Când a demonstrat teologia un adevăr care nu era evident? I-am ascultat pe teologi, i-am citit, i-am combătut. N-am auzit pe niciunul să zică ceva folositor, ceva care să nu fi fost un adevăr evident, sau care să nu fi fost pur şi simplu fals.
Dacă toate descoperirile cercetătorilor ar dispărea mâine, nu am mai avea doctori ci vraci, n-ar exista mijloace de transport mai rapide decât caii, n-ar mai fi calculatoare, cărţi tipărite sau agricultură mai presus de fermele ţărăneşti de subzistenţă.
Dacă toate reuşitele teologilor ar dispărea mâine, ar observa cineva cea mai mică diferenţă? Chiar şi rezultatele negative ale cercetătorilor: bombele şi navele de vânat balene funcţionează. Concluziile teologilor nu ne ajută la nimic, nu influenţează nimic, nu înseamnă nimic. De ce crede cineva că "teologia" e măcar o disciplină?
De ce ar crede teologii că au ceva semnificativ să ne spună despre bine şi rău, despre timp şi eternitate sau despre cine "conduce" universul, având în vedere faptul ca premisa lor ontologică fundamentală e lipsită de conţinut?
Teologii ăştia (preoţi, predicatori, rabini, imami, lama, toţi bine) sunt cei care nu numai că explică cosmologia si teleologia din propria lor închipuire, dar care continuă să ne spună, uneori pe cel mai autoritar ton cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie sau nu trebuie să facem şi pe cine suntem obligaţi să ascultăm.
Rafinând întrebarea ea devine: CINE NAIBA SE CRED AMEŢIŢII ĂŞTIA?
Un editorial din ziarul britanic "The Independent" cerea recent o reconciliere între ştiinţă şi "teologie". Remarca faptul că "Oamenii vor să ştie cât de mult posibil despre originile lor".
Eu chiar sper că asta vor, dar ce anume îi face să creadă că teologia are ceva folositor să spuna despre acest subiect?
Ştiinţa e responsabilă pentru următoarele informaţii despre originile noastre: Ştim aproximativ când a început universul şi de ce e compus în mare parte din hidrogen. Ştim de ce se formează stele şi ce se petrece în interiorul lor pentru a transforma hidrogenul in celelalte elemente, dând aşadar naştere chimiei în lumea proceselor fizicii. Cunoaştem principiile fundamentale despre cum o lume a chimiei poate deveni biologie prin apariţia moleculelor replicabile. Ştim cum principiul replicaţiei a dat naştere prin selecţie naturală întregii vieţi, inclusiv oamenilor.
Ştiinţa şi numai ştiinta e cea care ne-a dat informaţiile acestea si ni le-a dat cu detalii fascinante şi credibile. Pentru fiecare din aceste întrebări teologia a avut o opinie ce a fost dovedită falsă cu desăvârşire.
Ştiinţa a eradicat pojarul, ne poate imuniza împotriva majorităţii viruşilor mortali, poate ucide majoritatea bacteriilor letale. Teologia n-a făcut altceva decât să vorbească de boli ca povara păcatelor. Ştiinţa poate prezice când o cometă anume va reapărea sau când va avea loc următoarea ecplipsă. Ştiinţa a dus oamenii pe lună şi a trimis rachete de cercetare dincolo de Saturn şi Jupiter. Ştiinţa ne poate spune vârsta unei fosile oarecare şi că Giulgiul din Torino e un fals medieval. Ştiinţa poate cunoaşte precis informaţia din ADN-ul oricărui organism. Ştiinţa permite comunicare instantanee între două persoane aflate oriunde pe glob în mod text, audio sau video. Ştiinţa a oferit condiţii de trai omului modern cum nu visau nici măcar nobilii şi regii în urmă cu doar două secole.
Ce a spus vreodată teologia ce a folosit vreodata cuiva, în cel mai mărunt mod? Când a demonstrat teologia un adevăr care nu era evident? I-am ascultat pe teologi, i-am citit, i-am combătut. N-am auzit pe niciunul să zică ceva folositor, ceva care să nu fi fost un adevăr evident, sau care să nu fi fost pur şi simplu fals.
Dacă toate descoperirile cercetătorilor ar dispărea mâine, nu am mai avea doctori ci vraci, n-ar exista mijloace de transport mai rapide decât caii, n-ar mai fi calculatoare, cărţi tipărite sau agricultură mai presus de fermele ţărăneşti de subzistenţă.
Dacă toate reuşitele teologilor ar dispărea mâine, ar observa cineva cea mai mică diferenţă? Chiar şi rezultatele negative ale cercetătorilor: bombele şi navele de vânat balene funcţionează. Concluziile teologilor nu ne ajută la nimic, nu influenţează nimic, nu înseamnă nimic. De ce crede cineva că "teologia" e măcar o disciplină?
De ce ar crede teologii că au ceva semnificativ să ne spună despre bine şi rău, despre timp şi eternitate sau despre cine "conduce" universul, având în vedere faptul ca premisa lor ontologică fundamentală e lipsită de conţinut?
Teologii ăştia (preoţi, predicatori, rabini, imami, lama, toţi bine) sunt cei care nu numai că explică cosmologia si teleologia din propria lor închipuire, dar care continuă să ne spună, uneori pe cel mai autoritar ton cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie sau nu trebuie să facem şi pe cine suntem obligaţi să ascultăm.
Rafinând întrebarea ea devine: CINE NAIBA SE CRED AMEŢIŢII ĂŞTIA?
