Majoritatea creştinilor care se implică în dezbateri pro şi contra religie sunt ipocriţi.
Nu e un comentariu tendenţios ci e o realitate pe care o pot argumenta foarte uşor:
1. Unul din "păcatele capitale" enumerate în dogma creştină e mândria, dar tocmai de mândrie dau dovadă credincioşii care se arată dezgustaţi de ideile Evoluţioniste. Sunt îngroziţi de posibilitatea că viaţa lor e nesemnificativă în mersul universului, sunt deranjaţi că nu sunt buricul Pământului, că viaţa lor nu mai e scopul central al "Creaţiei".
2. Un alt păcat capital e lenea, lene manifestată în ignoranţa voită a credincioşilor care refuză să se documenteze în domeniile în care au credinţe atât de puternice.
Toţi creaţioniştii pe care i-am întâlnit vreodată habar nu aveau măcar cu ce se mănâncă Evoluţia şi ceea ce combăteau ei era doar o proastă înţelegere a teoriei.
O replică favorită a credincioşilor e că "ateii sunt imorali, iar fără Dumnezeu toţi ne-am da în cap", dar există exemple chiar vizibile care contrazic acea aberaţie: Suedia e o ţară cu 80% atei, iar nivelul de civilizaţie de acolo e cu mult deasupra României majoritar creştine. Un simplu contra-argument invalidează pseudoteoria.
Aceste replici şi multe altele sunt repetate iar şi iar de către fiecare generaţie de credincioşi, deşi răspunsuri pertinente au fost mereu disponibile.
3. Una din poruncile Dumnezeului lor e "să nu minţi", dar credincioşii emană neadevăruri şi ilogică cu un debit fenomenal atunci când se apucă să argumenteze pro Dumnezeu sau anti Darwin.
Ilogica o consider ca pe o formă de nesinceritate, fiindcă logica e cea care ne ajută să determinăm dacă un argument e valid sau nu.
E greu de acceptat că toţi creaţioniştii sunt chiar aşa limitaţi încât să creadă aberaţiile anti-evoluţioniste; putem afirma că în multe cazuri e vorba de minciuni spuse în deplină cunoştiinţă de cauză.
Aceeaşi problemă se ridică şi în ceea ce priveşte ştiinţa. Atunci când ştiinţa îi contrazice flagrant pe credincioşi ei se apucă s-o denigreze, ignorând faptul că ştiinţa e unealta cu cel mai mare succes în determinarea adevărurilor despre lumea în care trăim.
După mine, un curs de chimie sau fizică e mai preţios decât toate "adevărurile" cărţilor sfinte adunate la un loc.
Degeaba se bat în piept ortodocşii că ei sunt credinţa "Adevărată" care are "Adevărul" (musai cu A mare, de parca o poveste ar deveni mai credibilă dacă zbieri..), dacă esenţa ortodoxiei e minciuna şi şarlatania, ca în cazul oricărei religii.
Mai mult, biblia - cuvântul prietenului lor imaginar - îl numeşte pe bau-baul satana "Stăpânul Minciunilor". Să înţelegem că toţi creştinii care mint de îngheaţă apele sunt de fapt devil-worshipers?
O combinaţie între punctele 2 şi 3 sunt pseudo-credincioşii, cei care ştiu atât de puţin despre creştinism cât ştiu şi despre Cromodinamica Cuantică, dar care se declară creştini şi sunt pregătiţi să îşi apere religia (rezultatul e ridicol în toate cazurile).
De ce să iau în serios zelul unui credincios atunci când el ignoră tocmai pe principiile credinţei pe care vrea să o apere? Argumentele lor mustesc a neadevăruri, ilogică, lene intelectuală, aberantol şi ipocrzie.
Nu e un comentariu tendenţios ci e o realitate pe care o pot argumenta foarte uşor:
1. Unul din "păcatele capitale" enumerate în dogma creştină e mândria, dar tocmai de mândrie dau dovadă credincioşii care se arată dezgustaţi de ideile Evoluţioniste. Sunt îngroziţi de posibilitatea că viaţa lor e nesemnificativă în mersul universului, sunt deranjaţi că nu sunt buricul Pământului, că viaţa lor nu mai e scopul central al "Creaţiei".
2. Un alt păcat capital e lenea, lene manifestată în ignoranţa voită a credincioşilor care refuză să se documenteze în domeniile în care au credinţe atât de puternice.
Toţi creaţioniştii pe care i-am întâlnit vreodată habar nu aveau măcar cu ce se mănâncă Evoluţia şi ceea ce combăteau ei era doar o proastă înţelegere a teoriei.
O replică favorită a credincioşilor e că "ateii sunt imorali, iar fără Dumnezeu toţi ne-am da în cap", dar există exemple chiar vizibile care contrazic acea aberaţie: Suedia e o ţară cu 80% atei, iar nivelul de civilizaţie de acolo e cu mult deasupra României majoritar creştine. Un simplu contra-argument invalidează pseudoteoria.
Aceste replici şi multe altele sunt repetate iar şi iar de către fiecare generaţie de credincioşi, deşi răspunsuri pertinente au fost mereu disponibile.
3. Una din poruncile Dumnezeului lor e "să nu minţi", dar credincioşii emană neadevăruri şi ilogică cu un debit fenomenal atunci când se apucă să argumenteze pro Dumnezeu sau anti Darwin.
Ilogica o consider ca pe o formă de nesinceritate, fiindcă logica e cea care ne ajută să determinăm dacă un argument e valid sau nu.
E greu de acceptat că toţi creaţioniştii sunt chiar aşa limitaţi încât să creadă aberaţiile anti-evoluţioniste; putem afirma că în multe cazuri e vorba de minciuni spuse în deplină cunoştiinţă de cauză.
Aceeaşi problemă se ridică şi în ceea ce priveşte ştiinţa. Atunci când ştiinţa îi contrazice flagrant pe credincioşi ei se apucă s-o denigreze, ignorând faptul că ştiinţa e unealta cu cel mai mare succes în determinarea adevărurilor despre lumea în care trăim.
După mine, un curs de chimie sau fizică e mai preţios decât toate "adevărurile" cărţilor sfinte adunate la un loc.
Degeaba se bat în piept ortodocşii că ei sunt credinţa "Adevărată" care are "Adevărul" (musai cu A mare, de parca o poveste ar deveni mai credibilă dacă zbieri..), dacă esenţa ortodoxiei e minciuna şi şarlatania, ca în cazul oricărei religii.
Mai mult, biblia - cuvântul prietenului lor imaginar - îl numeşte pe bau-baul satana "Stăpânul Minciunilor". Să înţelegem că toţi creştinii care mint de îngheaţă apele sunt de fapt devil-worshipers?
O combinaţie între punctele 2 şi 3 sunt pseudo-credincioşii, cei care ştiu atât de puţin despre creştinism cât ştiu şi despre Cromodinamica Cuantică, dar care se declară creştini şi sunt pregătiţi să îşi apere religia (rezultatul e ridicol în toate cazurile).
De ce să iau în serios zelul unui credincios atunci când el ignoră tocmai pe principiile credinţei pe care vrea să o apere? Argumentele lor mustesc a neadevăruri, ilogică, lene intelectuală, aberantol şi ipocrzie.
