"Tot ceea ce ştim este doar un soi de aproximare, fiindcă ştim că nu cunoaştem toate legile încă. Aşadar, lucrurile trebuie învăţate doar ca să fie dezvăţate ulterior, sau mai degrabă să fie corectate. Testul tuturor cunoştinţelor este experimentul. Experimentul este unicul judecător al "adevărului" ştiinţific"
- Richard Feynman
Apelul la autoritate e o strategie ilogică de argumentare ce se bazează pe invocarea unor nume sonore în susţinerea unor idei preconcepute despre cum ar trebui să fie lumea, în loc să se facă apel la metoda ştiinţifică - adică la experiment.
Din discuţiile mele cu diverşi maeştri ai ilogicii, am conturat 4 sub-categorii:
(1) Apelul la autoritate simplu: când autoritatea invocată chiar e în domeniu.
- Ex: opinia unor istorici care afirmă că Biblia (Bîlba) e un document istoric.
- Din păcate pentru credincioşi, în ştiinţă singura autoritate e experimentul.
(2) Apelul la autoritate falsă: când autoritatea invocată e pe lângă subiect.
- Ex: diverşi preoţi, arhitecţi, avocaţi, medici, ingineri, etc, care îşi dau cu părerea despre teoria evoluţiei
- Fraza: "Doctrina lui Darwin nu este altceva decât o ţesatură de erori de logică" a lui Nicolae Paulescu e un astfel de exemplu.
- Citate din Einstein (despre orice subiect)
(3) Apelul la autoritate anonimă: când nu se specifică clar cine e autoritatea.
- Ex: bunica, fratele, matuşa, prietenul vecinei de la scara II care a fost la vrajitoare şi i-a scos argintul viu, faimoasele "descoperiri din ultimii ani", eternul "grup de cercetători americani".
- Din motive evidente, aici de regulă e vorba de minciuni sfruntate.
(4) Apelul fals la autorităţi: când afirmaţii false sunt atribuite unor oameni reali.
Ex: creaţioniştii vor cita (în afara contextului sau incomplet) diverşi autori evoluţionişti în speranţa discreditării evoluţiei.
- Ca să îi menţionez doar câteva victime:
Steven Jay Gould (linkul va duce la o pagină unde sunt puse toate citatele în contextul original)
G. Ledyard_Stebbins, which combined genetics and Darwin's theory of natural selection to describe plant speciation. It is regarded as one of the main publications which formed the core of the modern evolutionary synthesis and still provides the conceptual framework for research in plant evolutionary biology; according to Ernst Mayr, "Few later works dealing with the evolutionary systematics of plants have not been very deeply affected by Stebbins' work."
Apelul la autoritate e o strategie ilogică de argumentare ce se bazează pe invocarea unor nume sonore în susţinerea unor idei preconcepute despre cum ar trebui să fie lumea, în loc să se facă apel la metoda ştiinţifică - adică la experiment.
Din discuţiile mele cu diverşi maeştri ai ilogicii, am conturat 4 sub-categorii:
(1) Apelul la autoritate simplu: când autoritatea invocată chiar e în domeniu.
- Ex: opinia unor istorici care afirmă că Biblia (Bîlba) e un document istoric.
- Din păcate pentru credincioşi, în ştiinţă singura autoritate e experimentul.
(2) Apelul la autoritate falsă: când autoritatea invocată e pe lângă subiect.
- Ex: diverşi preoţi, arhitecţi, avocaţi, medici, ingineri, etc, care îşi dau cu părerea despre teoria evoluţiei
- Fraza: "Doctrina lui Darwin nu este altceva decât o ţesatură de erori de logică" a lui Nicolae Paulescu e un astfel de exemplu.
- Citate din Einstein (despre orice subiect)
(3) Apelul la autoritate anonimă: când nu se specifică clar cine e autoritatea.
- Ex: bunica, fratele, matuşa, prietenul vecinei de la scara II care a fost la vrajitoare şi i-a scos argintul viu, faimoasele "descoperiri din ultimii ani", eternul "grup de cercetători americani".
- Din motive evidente, aici de regulă e vorba de minciuni sfruntate.
(4) Apelul fals la autorităţi: când afirmaţii false sunt atribuite unor oameni reali.
Ex: creaţioniştii vor cita (în afara contextului sau incomplet) diverşi autori evoluţionişti în speranţa discreditării evoluţiei.
- Ca să îi menţionez doar câteva victime:
Steven Jay Gould (linkul va duce la o pagină unde sunt puse toate citatele în contextul original)
G. Ledyard_Stebbins, which combined genetics and Darwin's theory of natural selection to describe plant speciation. It is regarded as one of the main publications which formed the core of the modern evolutionary synthesis and still provides the conceptual framework for research in plant evolutionary biology; according to Ernst Mayr, "Few later works dealing with the evolutionary systematics of plants have not been very deeply affected by Stebbins' work."
Cum naiba să foloseşti reprezentanţi serioşi ai Evoluţionismului ca dovadă pentru creaţionism?
Ridicol! :)
Iată o pagină de referinţă unde se găsesc o groază de citate folosite fraudulos de creaţionişti, puse acum în contextul original: http://www.ooblick.com/text/patton/
O altă pagină care demontează interpretările eronate ale evidenţelor geologice, antropologice, etc: http://paleo.cc/paluxy.htm
