Nu ştiu dacă voi aţi observat, însă o citire atentă a Bibliei arată că bisericile creştine, mai ales cele tradiţionale, nu prea au legătură cu cartea-mamă. Se păstrează personajele şi relatările, însă în metodologie diferă în mod fundamental.
Iată o listă de credinţe ale bisericilor care nu pot fi regăsite în Noul Testament:
- Perioade speciale din an sau săptămână pentru post sau lenevire.
- Zorzoanele vestimentare folosite în ritualuri.
- Venerarea Mariei şi a sfinţilor.
- Doctrina treimii.
- "Cele 7 taine" ca o listă consistentă.
- Succesiunea apostolică.
Cel mai afectate aici sunt religiile tradiţionale, în defavoarea celor protestante sau neoprotestante.
- Ăsta nu este neapărat un lucru rău; eu prefer oricând un catolic/ortodox moderat unui neoprotestant moderat, din simplul fapt că neoprotestanţii sunt îndoctrinaţi mai puternic, şi deci sunt speriaţi de lucrurile "lumeşti" care mă pasionează pe mine. Foarte rar am ceva interesant de discutat cu un pocăit.
- Explicaţia pentru diferenţa dintre conţinutul tradiţiei creştine şi conţinutul bibliei e simplă: asta se întâmplă când inventezi religii pe la spatele unei populaţii analfabete, menţinută uneori cu forţa în starea asta (a se nota că slujbele catolice erau recitate în limba Latină până la conciliul Vatican v2.0, ce a avut loc în secolul 20!).
Gânduri pe marginea subiectului:
- Creştinismul tradiţional a trebuit să importe mult de la religiile politeiste pentru a-şi atrage adepţi: sărbători (crăciunul în locul Solstiţiului de Iarnă), numere magice (3, 7, 10), zei (maica domnului, sfinţi patroni (există acatiste ale sfinţilor pentru: rezultate la examene, ploi, Zona Zoster şi multe multe altele), iar în opinia unor istorici, chiar personajul Isus Cristos e un mit reciclat).
- Majoritatea dogmelor religiilor tradiţionale au ca unic rol perpetuarea tradiţiei-mamă. Biserica face totul pentru tine: îţi spune când să te rogi, câţi bani trebuie să dai, când să te duci pe la ei pentru administrarea unor vrăji (taine) de către unicii vrăjitori autorizaţi (preoţi cu succesiune apostolică), iar tu doar îţi vezi de treaba ta, aproape tot timpul. Altfel, te duci în iad.
- În trecut obişnuiau să invoce dreptul divin al conducătorului ca să îţi explice de ce au trebuit să-ţi moară copiii în război. Trei doamne, şi toţi trei.
- Când chiar se citeşte din biblie la liturghie, preotul va avea grijă să ascundă cuvintele de spectatorii plictisiţi în spatele melodiilor şi să impună rapid propriile interpretări.
- Reformele protestante au îndepărtat o parte din forma adăugată artificial, însă tot au păstrat unele concepte absude, ca să mai aibă oamenii la ce să se raporteze. De exemplu, toţi protestanţii precum şi neoprotestanţii menţin dogma zeului triun, adică egalitatea 1+1+1=1.
- Neoprotestantismul e o întoarcere la literalismul unor versete din Biblie, în special a celora care ajută omul să se simtă buricul Pământului. Desigur, omul îşi va proiecta visele grandioase asupra zeului imaginar. Ignorance is bliss.
Revenind în secolul 21, iată o listă cu pasaje care dărâmă biblic toate dogmele religiilor organizate, fie ele tradiţionale, protestante sau neoprotestante: Biblia contra religie.
sursa: Cectic
Iată o listă de credinţe ale bisericilor care nu pot fi regăsite în Noul Testament:
- Perioade speciale din an sau săptămână pentru post sau lenevire.
- Zorzoanele vestimentare folosite în ritualuri.
- Venerarea Mariei şi a sfinţilor.
- Doctrina treimii.
- "Cele 7 taine" ca o listă consistentă.
- Succesiunea apostolică.
Cel mai afectate aici sunt religiile tradiţionale, în defavoarea celor protestante sau neoprotestante.
- Ăsta nu este neapărat un lucru rău; eu prefer oricând un catolic/ortodox moderat unui neoprotestant moderat, din simplul fapt că neoprotestanţii sunt îndoctrinaţi mai puternic, şi deci sunt speriaţi de lucrurile "lumeşti" care mă pasionează pe mine. Foarte rar am ceva interesant de discutat cu un pocăit.
- Explicaţia pentru diferenţa dintre conţinutul tradiţiei creştine şi conţinutul bibliei e simplă: asta se întâmplă când inventezi religii pe la spatele unei populaţii analfabete, menţinută uneori cu forţa în starea asta (a se nota că slujbele catolice erau recitate în limba Latină până la conciliul Vatican v2.0, ce a avut loc în secolul 20!).
Gânduri pe marginea subiectului:
- Creştinismul tradiţional a trebuit să importe mult de la religiile politeiste pentru a-şi atrage adepţi: sărbători (crăciunul în locul Solstiţiului de Iarnă), numere magice (3, 7, 10), zei (maica domnului, sfinţi patroni (există acatiste ale sfinţilor pentru: rezultate la examene, ploi, Zona Zoster şi multe multe altele), iar în opinia unor istorici, chiar personajul Isus Cristos e un mit reciclat).
- Majoritatea dogmelor religiilor tradiţionale au ca unic rol perpetuarea tradiţiei-mamă. Biserica face totul pentru tine: îţi spune când să te rogi, câţi bani trebuie să dai, când să te duci pe la ei pentru administrarea unor vrăji (taine) de către unicii vrăjitori autorizaţi (preoţi cu succesiune apostolică), iar tu doar îţi vezi de treaba ta, aproape tot timpul. Altfel, te duci în iad.
- În trecut obişnuiau să invoce dreptul divin al conducătorului ca să îţi explice de ce au trebuit să-ţi moară copiii în război. Trei doamne, şi toţi trei.
- Când chiar se citeşte din biblie la liturghie, preotul va avea grijă să ascundă cuvintele de spectatorii plictisiţi în spatele melodiilor şi să impună rapid propriile interpretări.
- Reformele protestante au îndepărtat o parte din forma adăugată artificial, însă tot au păstrat unele concepte absude, ca să mai aibă oamenii la ce să se raporteze. De exemplu, toţi protestanţii precum şi neoprotestanţii menţin dogma zeului triun, adică egalitatea 1+1+1=1.
- Neoprotestantismul e o întoarcere la literalismul unor versete din Biblie, în special a celora care ajută omul să se simtă buricul Pământului. Desigur, omul îşi va proiecta visele grandioase asupra zeului imaginar. Ignorance is bliss.
Revenind în secolul 21, iată o listă cu pasaje care dărâmă biblic toate dogmele religiilor organizate, fie ele tradiţionale, protestante sau neoprotestante: Biblia contra religie.
