Postul acesta a fost produs prin traduceri şi adaptări după următoarele:
În textele extrase din 1984 înlocuiţi mental termenul de Partid cu cel de Biserică, Big Brother cu Dumnezeu şi veţi avea o revelaţie.
Primul pas pe care îl fac culturile când te transformă într-un sclav e să te castreze. Se numesc eunuci. Dar până acolo, anumite culturi fac în aşa fel încât să nu te mai bucuri de sex atât de mult. Ele taie jos părţi. Părţi ale clitorisului, sau ale prepuţului. Apoi vei simţi din ce în ce mai puţin cu părţile sensibile ale corpului, părţile care îţi aduc cât mai multă plăcere.
Culturile care nu te castrează te fac sclav, îţi castrează mintea. Ele fac ca sexul să pară atât de murdar, rău şi periculos încât indiferent cât de bine ştii că va fi să faci sex, nu vei face. Aşa fac majoritatea religiilor.
Şi dacă nu faci sex, n-o să ai niciodată sentimentul puterii. Nu câştigi niciodată o voce sau o identitate proprie. Sexul este actul care separă copiii de părinţi.
Dacă nu faci sex, nu depăşeşti ceea ce te-au învăţat părinţii tăi. Dacă nu încalci porunca împotriva sexului nu vei încălca nicio altă regulă.
Scopul Partidului nu era doar să prevină ca bărbaţii şi femeile să formeze legături pe care nu le putea controla. Scopul real, dar nedeclarat era să îndepărteze toată plăcerea din actul sexual. Inamicul nu era atât iubirea cât erotismul, atât în interiorul căsătoriei cât şi în afara ei. Toate căsătoriile între membri de Partid trebuiau aprobate de un comitet numit în acest sens [..]. Singurul scop recunoscut al căsătoriei era naşterea de copii în serviciul Partidului. Sexul trebuia privit ca o operaţiune minoră şi puţin dezgustătoare, ca o clismă. Acest fapt nu era niciodată exprimat în cuvinte clare, însă în mod indirect era sugerat fiecărui membru de Partid încă din copilărie. Existau chiar şi organizaţie ca Liga Junioră Anti-Sex, care promova celibatul complet pentru ambele sexe.
Partidul încerca să ucidă instinctul sexual, sau, dacă nu putea fi ucis, atunci să-l distorsioneze şi să-l murdărească.
Actul sexual era răzvrătire. Dorinţa era o un păcat al minţii.
Ideea nu era doar că instinctul sexual crea o lume a sa care era în afara controlului Partidului şi care trebuia, aşadar, distrusă pe cât posibil. Ceea ce era mai important e că privaţiunea sexuală inducea isterie, care era dezirabilă fiindcă putea fi transformată în febra războiului şi în venerarea conducătorului. Când faci sex foloseşti energie, iar după aceea te simţi fericit şi nu îţi pasă de nimic. Ei nu pot suporta ca tu să te simţi aşa. Ei vor să fii plin de energie tot timpul. Toate marşurile, toate strigătele şi agitarea steagurilor sunt doar sex neîmplinit. Dacă eşti fericit în interior, de ce să fii entuziasmat de Big Brother, de planurile trienale şi de restul?"
Exista o legătură directă între castitate şi ortodoxie politică. Cum putea fi susţinută frica, ura şi credulitatea absurdă de care avea Partidul nevoie fără inăbuşirea unui instinct şi folosirea acestuia ca motor?
Instinctul sexual va fi eradicat. Procrearea va fi o formalitate anuală ca reînnoirea unei cartele de raţii. Vom aboli orgasmul. Neurologii noştri se ocupă de asta chiar acum. Nu va mai fi loialitate, decât loialitatea faţă de Partid. Nu va mai fi iubire, decât iubirea faţă de Big Brother. Nu va mai fi râs, decât râsul de triumf după înfrângerea unui duşman. Nu va mai fi artă, literatură, ştiinţă. Când vom fi omnipotenţi nu ne va mai trebui ştiinţă. Nu va mai fi distincţie între frumuseţe şi urâţenie. Nu va mai fi curiozitate, nicio bucurie în procesul vieţii.
Vezi şi:
Primul pas pe care îl fac culturile când te transformă într-un sclav e să te castreze. Se numesc eunuci. Dar până acolo, anumite culturi fac în aşa fel încât să nu te mai bucuri de sex atât de mult. Ele taie jos părţi. Părţi ale clitorisului, sau ale prepuţului. Apoi vei simţi din ce în ce mai puţin cu părţile sensibile ale corpului, părţile care îţi aduc cât mai multă plăcere.
Culturile care nu te castrează te fac sclav, îţi castrează mintea. Ele fac ca sexul să pară atât de murdar, rău şi periculos încât indiferent cât de bine ştii că va fi să faci sex, nu vei face. Aşa fac majoritatea religiilor.
Şi dacă nu faci sex, n-o să ai niciodată sentimentul puterii. Nu câştigi niciodată o voce sau o identitate proprie. Sexul este actul care separă copiii de părinţi.
Dacă nu faci sex, nu depăşeşti ceea ce te-au învăţat părinţii tăi. Dacă nu încalci porunca împotriva sexului nu vei încălca nicio altă regulă.
Scopul Partidului nu era doar să prevină ca bărbaţii şi femeile să formeze legături pe care nu le putea controla. Scopul real, dar nedeclarat era să îndepărteze toată plăcerea din actul sexual. Inamicul nu era atât iubirea cât erotismul, atât în interiorul căsătoriei cât şi în afara ei. Toate căsătoriile între membri de Partid trebuiau aprobate de un comitet numit în acest sens [..]. Singurul scop recunoscut al căsătoriei era naşterea de copii în serviciul Partidului. Sexul trebuia privit ca o operaţiune minoră şi puţin dezgustătoare, ca o clismă. Acest fapt nu era niciodată exprimat în cuvinte clare, însă în mod indirect era sugerat fiecărui membru de Partid încă din copilărie. Existau chiar şi organizaţie ca Liga Junioră Anti-Sex, care promova celibatul complet pentru ambele sexe.
Partidul încerca să ucidă instinctul sexual, sau, dacă nu putea fi ucis, atunci să-l distorsioneze şi să-l murdărească.
Actul sexual era răzvrătire. Dorinţa era o un păcat al minţii.
Ideea nu era doar că instinctul sexual crea o lume a sa care era în afara controlului Partidului şi care trebuia, aşadar, distrusă pe cât posibil. Ceea ce era mai important e că privaţiunea sexuală inducea isterie, care era dezirabilă fiindcă putea fi transformată în febra războiului şi în venerarea conducătorului. Când faci sex foloseşti energie, iar după aceea te simţi fericit şi nu îţi pasă de nimic. Ei nu pot suporta ca tu să te simţi aşa. Ei vor să fii plin de energie tot timpul. Toate marşurile, toate strigătele şi agitarea steagurilor sunt doar sex neîmplinit. Dacă eşti fericit în interior, de ce să fii entuziasmat de Big Brother, de planurile trienale şi de restul?"
Exista o legătură directă între castitate şi ortodoxie politică. Cum putea fi susţinută frica, ura şi credulitatea absurdă de care avea Partidul nevoie fără inăbuşirea unui instinct şi folosirea acestuia ca motor?
Instinctul sexual va fi eradicat. Procrearea va fi o formalitate anuală ca reînnoirea unei cartele de raţii. Vom aboli orgasmul. Neurologii noştri se ocupă de asta chiar acum. Nu va mai fi loialitate, decât loialitatea faţă de Partid. Nu va mai fi iubire, decât iubirea faţă de Big Brother. Nu va mai fi râs, decât râsul de triumf după înfrângerea unui duşman. Nu va mai fi artă, literatură, ştiinţă. Când vom fi omnipotenţi nu ne va mai trebui ştiinţă. Nu va mai fi distincţie între frumuseţe şi urâţenie. Nu va mai fi curiozitate, nicio bucurie în procesul vieţii.
Vezi şi:
