Creştinism V - Raţionalizarea atrocităţilor

I. Precum în Cer...

Pentru o religie a Iubirii, Dumnezeul Creştin e surprinzător de violent. Cristos nu a adus doar "întoarce obrazul" în plus faţă de religia Evreilor, ci a adus şi judecata şi sentinţa eternă.

De la acest Dumnezeu al Iubirii ni se promite o judecată după nişte standarde extrem de discutabile, cu o decizie finală şi irevocabilă având consecinţe dintre cele mai drastice: pe baza unui rău/bine finit ni se promite fericire sau pedeapsă absolută şi eternă.

Dumnezeul ăsta nu lucrează cu jumătăţi de măsură, la el totul trebuie să fie suprem, absolut, final, etc.

II. ...aşa şi pe Pământ.

Argumentam în "URSS, repetiţia pentru Paradisul Creştin" că ceea ce s-a întâmplat sub regimurile autoritariene comuniste a fost banal comparativ cu distracţia ce ni se promite după moarte din partea Domnului.

Ca să o duci bine, trebuie să fii sclav, iar ca om liber nu ai altă "libertate" decât aceea de a fi sclav. Ori asta, ori mori. Vezi: Liberul Arbitru versus Judecată

Dar nu e nevoie să aşteptăm până la Judecata de Apoi ca să vedem de ce anume e în stare Domnul.

Patriarhul Kiril al Rusiei raţionalizează pe baze divine ororile Marelui Război Patriotic:

Intaistatatorul considera ca trebuie sa fie clar ca Marele Razboi Patriotic a fost o pedeapsa pentru pacat, pentru „teribilul pacat al apostaziei, comis de întreaga natiune, pentru profanarea Moastelor, pentru blasfemie si pentru persecutarea Bisericii.“ Potrivit acestuia, „istoria rusa îi învata atât de clar pe oameni ca judecata si pedeapsa lui Dumnezeu nu au loc doar în eternitate, ci si în istorie, deopotriva.“ „Cu toate acestea, pedeapsa lui Dumnezeu nu este o forma de tiranie sau de cruzime, cum sustin unii ateisti de multe ori, ci o forma de a vedea existenta lui Dumnezeu. Pedeapsa lui Dumnezeu este o afirmare a adevarului lui Dumnezeu, o afisare a dreptatii lui Dumnezeu, iar lumea nu poate exista fara ea“, considera Patriarhul Kiril.

Mesajul are două părţi:

• Pe de o parte, războaiele şi atrocităţile sunt perfect ok atunci când sunt "voia Domnului".
• Pe de altă parte, să nu cumva să îndrăzniţi să ne criticaţi, că vă ia Domnu!
  

Singurul motiv pentru care i se permite să afirme aşa ceva, ba e chiar lăudat pentru asta, e faptul că e cre(ş)tin. Alte exemple:

• Holocaustul a fost pedeapsa Domnului pentru cei ce l-au ucis pe Mântuitor (s-a făcut).
• 9/11 a fost pedeapsa Domnului fiindcă S.U.A. a acordat drepturi homosexualilor (s-a făcut).

Oare cum ar fi fost primite afirmaţiile alea dacă ar fi fost făcute fără menţionarea elementului divin? Cu siguranţă ar fi avut parte de mult mai multă opoziţie!

III. Raţionalizările nu-s fidele

Problema raţionalizărilor este că pot fi făcute în orice direcţie.

• Hitler a reuşit să îşi raţionalizeze antisemitismul şi lupta contra evreilor pe baze religioase. fiindcă asta vroia boborul să audă. Vezi: Hitler - Creaţionistul
  
• Iată acum o raţionalizare Biblică a ororilor comunismului:
  

Apocalipsa 17
Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,
2. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.
3. Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne.
4. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei.
[..]
6. Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.
[..]
16. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.
17. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.
[..]
18. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului.

Nu ar fi foarte greu să interpretăm textul şi să vedem în împăraţii aceia dictatorii comunişti care au fost mânaţi de către domnul să judece desfrânata (Biserica) pentru nelegiuirile ei.

Ce bine că suntem raţionali, ne folosim creierul şi pricepem mai mult decât atât :)