miercuri, 1 septembrie 2010

Finanţarea cultelor VII - Atitudinea corectă şi realistă II

De la Silviu, „Impozitul religios", aflăm o formulare foarte bună a soluţiei, chiar din gura unui religios:

Mitropolitul Serafim al Germaniei şi Europei Centrale susţine că singura metodă prin care Biserica Ortodoxă Română ar putea deveni independentă în totalitate faţă de stat ar fi impunerea unui „impozit religios", însă, consideră el, acest lucru este puţin probabil din cauza reticenţei românilor faţă de introducerea unor noi taxe.

Înaltul prelat susţine autofinanţarea bisericilor, ilustrând în acest sens modelul nemţesc, potrivit căruia credincioşii plătesc bisericii sau cultului religios din care fac parte un impozit din venituri, şi, în cazul în care se declară atei, banii sunt direcţionaţi către ajutoarele sociale.

Source: adevarul.ro

Asta bate cu ce a spus şi Remus Cernea:

„O democraţie consolidată prevede principiul separării dintre stat şi biserică, care înseamnă, printre altele, şi faptul că fiecare cult se autofinanţează. Nu este rolul statului să sprijine financiar activitatea unui cult. Eu susţin de foarte mult timp această separare, mai ales că în România politicienii au dat deseori bani bisericii pentru a obţine sprijinul acesteia, lucru care loveşte în democraţie şi alimentează populismul. Noi nu avem spitale bine utilate, nu avem şcoli bine utilate, dar se dau sute de milioane de euro pentru construirea a mii de biserici. Singura finanţare legitimă din partea statului ar fi pentru renovarea unor biserici vechi, care sunt monumente istorice şi au, aşadar, valoare de patrimoniu naţional. Acestea sunt lăsate în paragină, dar se construiesc altele"

La propunerea mitropolitului trebuie făcute câteva precizări:
- Pot exista oameni religioşi care nu fac parte din niciun cult recunoscut.
- Pot exista oameni care se identifică cu eticheta unui cult recunoscut dar nu doresc să dea bani religiei instituţionalizate.

În formularea lui, toţi oamenii care "sunt botezaţi ortodocşi" ar fi automat înregistraţi să finanţeze BOR-ul, fără prea multe discuţii.
Problema cu această abordare este că încurajează cultele să promoveze superficialitatea în rândurile enoriaşilor. Aşa ar conta un ritual care a avut loc cu decenii în urmă, nu convingerile omului.

Ontopic: Finanţarea cultelor VII - Atitudinea corectă şi realistă

Ortodoxia corupe România XIII - Religie vs Educaţie II

Bezbojnicul ne aduce la cunoştinţă pe Forum următorul articol, Re: Romania - Texasul Europei:

Partea mişto e chiar la final, foarte evidentă.
De ce n-avem cu ce – încă un răspuns
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/de-ce-n-avem-cu-ce-inca-un-raspuns-51378.html

Doresc, pe scurt, să semnalez încă o dovadă – dacă mai era nevoie – că noi, românii, nu prea avem a face cu spiritul european din motive despre care am tot scris pe aici. Mi-a atras atenţia – cu gustul amar de rigoare – articolul de pe Hotnews despre faptul că suntem pe ultimul loc în Europa, într-un clasament al învăţării pe tot parcursul vieţii.

Bref: este vorba despre un clasament întocmit de fundaţia germană Bertelsmann, care se bazează pe 36 de indicatori din cele 4 tipuri de învăţare, aşa cum au fost ele definite de UNESCO: pentru dobândirea cunoştinţelor, pentru operarea cu acestea, pentru convieţuirea cu ceilalţi şi pentru construirea propriei vieţi (dezvoltare personală). Prima categorie ţine de şcoală, a doua se referă la învăţarea la locul de muncă şi la perfecţionarea profesională, a treia – convieţuirea cu semenii – se învaţă în cursul activităţilor sociale practicate în timpul liber, în timp ce modelarea propriei vieţi ţine de ce anume facem noi înşine pentru dezvoltarea propriei personalităţi şi creativităţi.

Ei bine, potrivit studiului german, noi, grecii şi bulgarii stăm cel mai prost în ce priveşte aptitudinile de a învăţa să trăim bine, alături de ceilalţi şi să folosim ce-am învăţat la şcoală. Clasamentul este condus, la fel ca majoritatea topurilor privind calitatea vieţii şi a societăţii, de statele nordice – Danemarca şi Suedia – urmate de Belgia şi Olanda.

Etete! Pe ultimele locuri sunt Grecia, Bulgaria şi România! Într-un top care arată cît de tolerant eşti cu străinii, cît de bine te adaptezi evoluţiei societăţii, cît de mult foloseşti în viaţă ce-ai învăţat la şcoală, cît de mult ştii să fii fericit, să-i faci pe alţii fericiţi şi să laşi ceva bun societăţii în urma ta. Studiul nu se vrea, afirmă articolul, o măsură a inteligenţei individuale sau colective. El doar măsoară gradul în care condiţiile de învaţare dintr-o ţară contribuie la bunăstarea economică şi socială.

Grecia, Bulgaria, România. Sunt eu paranoic sau e o coincidenţă faptul că ultimele trei locuri sunt ocupate de singurele trei state majoritar ortodoxe din UE ? Eu cred că nici una, nici alta. Suntem produsul social al unei filosofii ontologice, gnoseologice şi comportamentale care ne ţine incapabili de evoluţie şi dezvoltare personală, în sensul sesizabil în mai toată Europa de la Nădlac încolo.
România - un tărâm mitic, vechi de 7500 de ani, staţionat geocentric în mijlocul universului, singura ţară din Europa populată de oameni care n-au evoluat din alte specii.

Ontopic: