Nu, serios, chiar nu înţeleg.
Înţeleg că îţi place de un om şi organizezi o gală specială ca să îi omagiezi memoria.
Ceea ce nu înţeleg e:
- De ce i-ai preleva sânge cu câteva săptămâni înainte de moarte.
- De ce ai expune acest sânge într-o eprubetă spre venerare publică.
- De ce l-ai exhuma şi i-ai muta corpul dintr-un loc în altul.
- De ce ai exagera semnificaţia câtorva coincidenţe pe care le numeşti minuni, doar ca să le pui pe seama decedatului?
O grămadă din evenimentele de azi de la beatificarea lui Karol Wojtyla au fost undeva între "lipsite de sens" şi "fetişism de foarte mult prost gust".
Au fost şi lucruri pozitive. De exemplu, comparativ cu circul de la Izvorul Tămăduirii, oamenii s-au comportat ok. Dar acest lucru e de aşteptat într-o ţară civilizată. Plus clipuri amuzante din cariera personajului.
Dar atât. Dincolo de asta, Biserica Catolică la fel ca şi sora ei orientală, Biserica Ortodoxă, a dezvoltat o adevărată pasiune pentru venerarea formei în locul fondului.
A fost, de fapt, vorba de un joc de PR. Probabil organizat intenţionat la câteva zile distanţă de nunta monarhiei britanice. O paradă a "vechii gărzi" în faţa unei Europe în care imigraţia musulmană devine o problemă.
Ce anume înseamnă "beatificarea" sau "sfinţirea"? Dincolo de aplicarea unei etichete şi de posibilitatea adăugării unui rând nou în calendar?
Întreaga chestie cu cultul sfinţilor e o manevră de PR.
Biserica a avut nevoie să îşi justifice existenţa în tot timpul anului, separat de duminici, posturi şi sărbătorile mari. Aşa că a inventat cultul sfinţilor, ca să îşi împlânte steagul în fiecare zi din calendar şi chiar în identitatea oamenilor.
Când Lady Gaga e în criză de popularitate, scoate un album. Bisericile canonizează sfinţi, scot moaşte la pupat, dau oamenilor apă cu puteri placebo.
Christopher Hitchens a prevăzut cu ani în urmă că se pune la cale sfinţirea lui Karol W., relatând despre activitatea unor "vânători de miracole".
Papa acesta fost un actor de profesie, cu o carieră lipsită de controverse majore, supravieţuitor al unei tentative de asasinat, iubit de către credincioşi, aşa că nu e de mirare că vor să mulgă la vaca lăptoasă cât de mult pot.
Dar tot e un circ inutil, lipsit de orice semnificaţie spirituală profundă, un măr cu o moralitate putredă la miez - promovarea credinţei în miracole.
Pentru că dacă există lecţii de învăţat de la un om, acestea pot fi învăţate şi fără să venerezi sângele lui expus în eprubetă, şi fără să crezi că o poză cu chipul său influenţează de la sine haosul probabilistic al naturii în favoarea ta.
